CONSIGNATÁR, -Ă, consignatari, -e, s. m. și f. Persoană care primește în consignație. – Din fr. consignataire. (Sursa: DEX '98 )

CONSIGNATÁR, -Ă s.m. și f. Cel care primește în consignație; consemnatar. [< fr. consignataire]. (Sursa: DN )

CONSIGNATÁR, -Ă s. m. f. cel care primește bunuri în consignație. (< fr. consignataire) (Sursa: MDN )

consignatár (primitor, păstrător în consignație) s. m., pl. consignatári (Sursa: Ortografic )

consignatár m. (d. consignez; fr. -taire). Care primește valorĭ în depozit. Negustor căruĭa-ĭ adresezĭ mărfurĭ, fie în depozit, fie ca să le vîndă. (Sursa: Scriban )

CONSIGNATÁR ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană care primește obiecte de valoare în consignație. /<fr. consignataire (Sursa: NODEX )

consignatáră s. f. → signatară (Sursa: Ortografic )