CONSIGNATÓR, -OÁRE, consignatori, -oare, s. m. și f. Persoană care depune spre păstrare sau spre vânzare obiecte la consignație; depunător. – Din fr. consignateur. (Sursa: DEX '98 )

CONSIGNATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care dă în consignație; depunător; consemnator. [< fr. consignateur]. (Sursa: DN )

CONSIGNATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care dă în consignație; depunător. (< fr. consignateur) (Sursa: MDN )

consignatór (depunător în consignație) s. m., pl. consignatóri (Sursa: Ortografic )

consignatór m. (d. consignez). Cel care depune valorĭ în consignațiune. (Sursa: Scriban )

CONSIGNATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care depune obiecte de valoare în consignație (pentru păstrare sau vânzare). /<fr. consignateur (Sursa: NODEX )

consignatoáre s. f., g.-d. art. consignatoárei; pl. consignatoáre (Sursa: Ortografic )