CONSOLATÓR, -OÁRE, consolatori, -oare, adj. (Și subst.) Care consolează; consolant. – Din fr. consolateur. (Sursa: DEX '98 )

CONSOLATÓR, -OÁRE adj. Consolant. [Cf. fr. consolateur]. (Sursa: DN )

CONSOLATÓR, -OÁRE adj. care consolează; consolant. (< fr. consolateur) (Sursa: MDN )

CONSOLATÓR adj. alinător, mângâietor, (rar) consolant, (înv.) mângâios. (O vorbă ~oare.) (Sursa: Sinonime )

consolatór adj. m., pl. consolatóri; f. sg. și pl. consolatoáre (Sursa: Ortografic )

CONSOLATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care consolează; capabil să consoleze; consolant; calmant. /<fr. consolateur (Sursa: NODEX )