CONSTATATÍV, -Ă, constatativi, -e, adj. Care constată, care înregistrează ceva ca atare. – Din fr. constatatif. (Sursa: DEX '98 )
CONSTATATÍV, -Ă adj. Constativ. [Cf. fr. constatatif]. (Sursa: DN )
constatatív adj. m., pl. constatatívi; f. sg. constatatívă, pl. constatatíve (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
constatativ   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular constatativ constatativul constatativă constatativa
plural constatativi constatativii constatative constatativele
genitiv-dativ singular constatativ constatativului constatative constatativei
plural constatativi constatativilor constatative constatativelor
vocativ singular constatativule constatativo
plural constatativilor constatativelor