CONSTITUÁNT, -Ă, constituanți, -te, adj. Privitor la constituție; constitutiv. ◊ Adunare constituantă = adunare formată din reprezentanți aleși de cetățeni, după anumite norme, pentru a vota sau a modifica constituția. [Pr.: -tu-ant] – Din fr. constituant. (Sursa: DEX '98 )

CONSTITUÁNT, -Ă adj. Care constituie, constitutiv. ◊ Adunare constituantă = adunare reprezentativă care are sarcina de a vota sau de a modifica constituția. [Pron. -tu-ant. / < fr. constituant]. (Sursa: DN )

CONSTITUÁNT, -Ă adj. referitor la constituție. ♦ adunare ~ă = adunare reprezentativă care are sarcina de a elabora, de a modifica o constituție. (< fr. constituant) (Sursa: MDN )

constituánt (referitor la constituție) adj. m. (sil. -tu-ant), pl. constituánți; f. sg. constituántă, pl. constituánte (Sursa: Ortografic )

constituánt, -ă adj. (fr. constituant). Constitutiv: părțile constituante (Rar). Adunare constituantă (saŭ ca s. f. numaĭ constituantă), adunare de deputațĭ și senatorĭ p. a stabili o constituțiune politică (cum aŭ fost statele generale convocate la 1789 în Francia saŭ cea care, la 1866, a votat constituțiunea Româniiĭ). (Sursa: Scriban )

CONSTITUÁNT ~tă (~ți, ~te) v. CONSTITUTIV. ◊ Adunare ~tă reuniune a reprezentanților aleși în vederea adoptării sau modificării unei constituții. [Sil. -tu-ant] /<fr. constituant (Sursa: NODEX )

ADUNAREA CONSTITUANTĂ, adunare aleasă conform prevederilor Legii electorale din 1864, cu menirea de a pune bazele regimului politic instaurat la 11 febr. 1866. Una din primele sale măsuri a constituit-o proclamarea lui Carol de Hohenzollern ca domnitor al României. După adoptarea Constituției, la 29 iun. 1866, și-a încetat activitatea. (Sursa: DE )

ADUNAREA NAȚIONALĂ CONSTITUANTĂ A BUCOVINEI, adunare întrunită la Cernăuți în ziua de 27 oct. 1918, care a hotărît unirea acestui străvechi teritoriu românesc cu patria mamă; a ales Consiliul Național în frunte cu Iancu Flondor, care a preluat conducerea Bucovinei pînă la înfăptuirea Unirii. (Sursa: DE )