|
CONTESTÁRE, contestări, s. f. Acțiunea de a contesta și rezultatul ei; tăgăduire, nerecunoaștere. – V. contesta. (Sursa: DEX '98 )
CONTESTÁRE s.f. Acțiunea de a contesta; tăgăduire, nerecunoaștere. [< contesta]. (Sursa: DN )
CONTESTÁRE s. dezmințire, negare, negație, renegare, tăgadă, tăgăduială, tăgăduire, (înv.) tagă, tăgăduință. (~ celor afirmate de cineva.) (Sursa: Sinonime )
contestáre s. f., g.-d. art. contestării; pl. contestări (Sursa: Ortografic )
| contesta verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) contesta | contestare | contestat | contestând | singular | plural | | contestă | contestați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | contest | (să) contest | contestam | contestai | contestasem | | a II-a (tu) | contești | (să) contești | contestai | contestași | contestaseși | | a III-a (el, ea) | contestă | (să) conteste | contesta | contestă | contestase | | plural | I (noi) | contestăm | (să) contestăm | contestam | contestarăm | contestaserăm, contestasem* | | a II-a (voi) | contestați | (să) contestați | contestați | contestarăți | contestaserăți, contestaseți* | | a III-a (ei, ele) | contestă | (să) conteste | contestau | contestară | contestaseră | * Formă nerecomandată | contestare substantiv feminin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | contestare | contestarea | | plural | contestări | contestările | | genitiv-dativ | singular | contestări | contestării | | plural | contestări | contestărilor | | vocativ | singular | contestare, contestareo | | plural | contestărilor | |