« Back
CONTRAATACÁ, contraatac, vb. I. Tranz. A executa un contraatac. ♦ (Sport) A da o ripostă. [Pr.: -tra-a-] – Din fr. contre-attaquer. (Sursa: DEX '98 )
A CONTRAATACÁ contraatác tranz. 1) (inamici) A lovi printr-un contraatac. 2) sport (advesari) A respinge printr-un contraatac. [Sil. -tra-a-] /<fr. contre-ataquer (Sursa: NODEX )
CONTRAATACÁ vb. I. tr. A executa un contraatac. [După fr. contre-attaquer]. (Sursa: DN )
CONTRAATACÁ vb. tr. a executa un contraatac. (< fr. contre-attaquer) (Sursa: MDN )
contraatacá vb., ind. prez. 1 sg. contraatác, 3 sg. și pl. contraatácă; conj. prez. 3 sg. și pl. contraatáce; ger. contraatacând (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
contraataca   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) contraataca contraatacare contraatacat contraatacând singular plural
contraatacă contraatacați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) contraatac (să) contraatac contraatacam contraatacai contraatacasem
a II-a (tu) contraataci (să) contraataci contraatacai contraatacași contraatacaseși
a III-a (el, ea) contraatacă (să) contraatace contraataca contraatacă contraatacase
plural I (noi) contraatacăm (să) contraatacăm contraatacam contraatacarăm contraatacaserăm, contraatacasem*
a II-a (voi) contraatacați (să) contraatacați contraatacați contraatacarăți contraatacaserăți, contraatacaseți*
a III-a (ei, ele) contraatacă (să) contraatace contraatacau contraatacară contraatacaseră
* Formă nerecomandată