CONTRAATÁC, contraatacuri, s. n. Ripostă ofensivă desfășurată de o unitate militară aflată în apărare, cu scopul de a respinge un atac al inamicului pătruns în dispozitivul ei și de a restabili pozițiile inițiale. ♦ (Sport) Ripostă. [Pr.: -tra-a-] – Din fr. contre-attaque. (Sursa: DEX '98 )

CONTRAATÁC s.n. Atac executat de forțe care se găsesc în apărare pentru a respinge inamicul pătruns în dispozitivul lor și pentru a restabili pozițiile inițiale. ♦ (Sport) Ripostă. [După fr. contre-attaque]. (Sursa: DN )

CONTRAATÁC s. n. atac executat de forțe în apărare pentru a respinge inamicul pătruns în dispozitivul lor și pentru a restabili pozițiile. ◊ (sport) atac imediat, ca răspuns la un atac al adversarului; contraripostă. (< fr. contre-attaque) (Sursa: MDN )

contraatác s. n., pl. contraatácuri (Sursa: Ortografic )

contraatác n., pl. urĭ (fr. contre-attaque). Atac îndreptat contra altuĭ atac (de ex., trecerea de la defensivă la ofensivă). (Sursa: Scriban )

CONTRAATACÁ, contraatac, vb. I. Tranz. A executa un contraatac. ♦ (Sport) A da o ripostă. [Pr.: -tra-a-] – Din fr. contre-attaquer. (Sursa: DEX '98 )

A CONTRAATACÁ contraatác tranz. 1) (inamici) A lovi printr-un contraatac. 2) sport (advesari) A respinge printr-un contraatac. [Sil. -tra-a-] /<fr. contre-ataquer (Sursa: NODEX )

CONTRAATÁC ~uri n. Atac realizat prin trecerea de la defensivă la ofensivă. [Sil. -tra-a-] /<fr. contre-ataque (Sursa: NODEX )

CONTRAATACÁ vb. I. tr. A executa un contraatac. [După fr. contre-attaquer]. (Sursa: DN )

CONTRAATACÁ vb. tr. a executa un contraatac. (< fr. contre-attaquer) (Sursa: MDN )

contraatacá vb., ind. prez. 1 sg. contraatác, 3 sg. și pl. contraatácă; conj. prez. 3 sg. și pl. contraatáce; ger. contraatacând (Sursa: Ortografic )