CONTRÁCT, contracte, s. n. Acord încheiat, ca urmare a înțelegerii intervenite între două sau mai multe persoane (fizice sau juridice), pentru crearea, modificarea sau stingerea unor drepturi și obligații în relațiile dintre ele; act, înscris ce consemnează acest acord; convenție. ◊ Contract de muncă = contract încheiat de un salariat cu o întreprindere sau cu o instituție, prin care cel dintâi se obligă să presteze în favoarea celei din urmă o anumită muncă în schimbul unui salariu. – Din fr. contrat, lat. contractus. (Sursa: DEX '98 )

CONTRÁCT s.n. 1. Convenție (scrisă) prin care două sau mai multe părți se obligă reciproc la ceva. ◊ Contract de muncă = înțelegere potrivit căreia cineva se obligă să presteze o anumită muncă în schimbul unei retribuții; contract colectiv (de muncă) = convenție scrisă încheiată de o instituție sau de o întreprindere cu muncitorii și funcționarii repectivi, reprezentați prin comitetul sindicatului. 2. Contract social = teorie idealistă potrivit căreia statul ar fi apărut ca urmare a unei convenții prin care oamenii renunțau de bunăvoie la drepturile lor „naturale” în folosul unui organ suprem, care se obliga să le apere viața, securitatea și proprietatea. [Pl. -te, -turi. / < lat. contractus, cf. fr. contrat]. (Sursa: DN )

CONTRÁCT s. n. 1. convenție, înțelegere scrisă prin care două sau mai multe părți se obligă reciproc la ceva. ♦ ~ de muncă = contract potrivit căruia cineva se obligă să presteze o anumită muncă în schimbul unei retribuții; ~ colectiv de muncă = contract încheiat de o instituție sau întreprindere cu muncitorii și funcționații respectivi, reprezentați prin comitetul sindicatului; ~ economic = contract între două întreprinderi prin care o parte se obligă să livreze anumite produse, să presteze un serviciu sau să execute o lucrare, iar cealaltă să plătească prețul mărfii sau al lucrării, ori tariful serviciului efectuat. 2. teoria ŭlui social = teorie raționalistă potrivit căreia statul ar fi apărut ca urmare a unei convenții între oameni. 3. (bridge) număr de levate la care s-a angajat un jucător. (< lat. contractus, fr. contrat) (Sursa: MDN )

CONTRÁCT s. 1. v. înțelegere. 2. (JUR.) convenție, (înv. și reg.) zdelcă. (~ de vânzare-cumpărare.) (Sursa: Sinonime )

contráct (contrácte), s. n. – Acord încheiat între două sau mai multe persoane. Lat. contractus (sec. XVIII), sau din fr. contrat, cu influența lui act. – Der. contractual, adj., din fr.; contracta, vb. din fr. contracter; contractant, s. m., din fr.; contracciu, s. m. (concesionar), probabil prin intermediul tc. kontrato, cu suf. -çi; contractil, adj. (contractabil); contracțiune, s. f. (contractare); contractură, s. f. (contractare). (Sursa: DER )

contráct s. n., pl. contrácte (Sursa: Ortografic )

contráct n., pl. e (lat. contractus, fr. contrat). Învoĭală, convențiune. Hîrtia pe care e scrisă această învoĭală. Contract de căsătorie, convențiune care regulează raporturile de interes între soțĭ. – Pop. condrat (ngr. kondráton, scris kontr-, d. it. contratto). (Sursa: Scriban )

A CONTRACTÁ3 contráct tranz. A face să se contracte. /<fr. contracter, lat. contractare (Sursa: NODEX )

A SE CONTRACTÁ se contráctă intranz. (despre corpuri) A-și reduce dimensiunile sau volumul sub acțiunea unor factori fizici sau chimici. Mușchii se contractă. /<fr. contracter, lat. contractare (Sursa: NODEX )

CONTRÁCT ~e n. 1) Acord stabilit între două persoane sau între două grupuri sociale; convenție. 2) Tratat internațional cu caracter bilateral sau multilateral; convenție. /<fr. contract, lat. contractus (Sursa: NODEX )

CONTRACTÁ1 vb. I. tr. 1. A încheia un contract, o convenție juridică. 2. A lua asupră-și; a se îndatora la... ◊ A contracta o datorie = a se împrumuta. 3. A se îmbolnăvi de..., a lua (o boală). [< fr. contracter, cf. lat. contrahere, contractus]. (Sursa: DN )

CONTRACTÁ2 vb. I. 1. tr., refl. (Despre mușchi) A (se) strânge, a (se) zgârci. 2. refl. (Despre metale și alte materiale) A-și micșora dimensiunile. [P.i. 3 -tă. / < fr. contracter, cf. lat. contrahere, contractus – a strânge]. (Sursa: DN )

CONTRACTÁ vb. I. tr. 1. a încheia un contract. 2. a lua asupra sa o obligație. ♦ a ~ o datorie = a se împrumuta. 3. a se îmbolnăvi de... II. tr., refl. (despre mușchi) a (se) strânge, a (se) zgârci. II. refl. (despre corpuri) a-și micșora dimensiunile în urma unui proces fizic sau tehnologic. (< fr. contracter, lat. contrahere) (Sursa: MDN )

CONTRACTÁ vb. 1. (JUR.) a încheia. (~ o căsătorie.) 2. (MED.) a căpăta, a face, a lua, (pop.) a prinde. (A ~ o gripă.) 3. (FIZ.) (rar) a se contrage. (Metalul se ~ la rece.) 4. (FIZIOL.) a (se) retracta, a (se) strânge, a (se) zgârci. (Un țesut care se ~.) 5. v. chirci. 6. v. crispa. (Sursa: Sinonime )

A (se) contracta ≠ a (se) dilata (Sursa: Antonime )

A se contracta ≠ a se dilata (Sursa: Antonime )

contractá vb., ind. prez. 1 sg. contractéz, 3 sg. și pl. (încheie un contract, își asumă, se molipsește) contracteáză, (se strâng(e), se micșorează) contráctă (Sursa: Ortografic )

CONTRÁCT (‹ germ., lat.) s. n. 1. (Dr.) Acord de voință între două sau mai multe persoane fizice sau juridice în scopul de a da naștere unor drepturi și obligații ori de a le transmite sau stinge; convenție. ◊ C. de muncă = c. încheiat de o persoană fizică cu o lată persoană fizică sau juridică prin care cea dintîi se obligă să presteze celei din urmă o anumită muncă muncă în schimbul unui salariu. ◊ C. economic = c. încheiat între două întreprinderi avînd ca obiect furnizarea de produse, executarea de lucrări sau prestarea de servicii. ◊ C. de autor = c. prin care un autor se obligă față de o instituție specializată în valorificarea dreptului de autor să cedeze, contra cost, drepturile de proprietate intelectuală în anumite condiții și pentru o perioadă limitată în timp. ◊ C. de căsătorie = act juridic al căsătoriei prin care se stabilesc, pe cale de tranzacție, raporturile patrimoniale dintre soți. 2. (FILOZ.) C. social = teorie care explică originea și natura statului pe baza unei convenții încheiate expres sau tacit între indivizii înșiși (Hobbes), între indivizi și și suveran (Locke), între fiecare individ și comunitate (Rousseau) și care constituie fundamentul ordinii civile. (Sursa: DE )