CONTRAFÓRT, contraforturi, s. n. 1. Întăritură masivă de beton sau de zidărie în formă de pilastru, care formează corp comun cu un zid și care servește la mărirea rezistenței lui. 2. Fiecare dintre picioarele înclinate spre exterior ale unui turn de extracție. – Din fr. contrefort. (Sursa: DEX '98 )

CONTRAFÓRT ~uri n. Întăritură din piatră sau beton alăturată unui zid înalt pentru a-l consolida. /<fr. contrefort (Sursa: NODEX )

CONTRAFÓRT s.n. 1. Stâlp masiv de zidărie care îngroașă din loc în loc un zid lung și înalt pentru a-l consolida. 2. Fiecare dintre picioarele înclinate spre exterior ale unui turn de extracție. [Pl. -turi, (s.m.) -ți. / cf. fr. contrefort, it. contrafforte]. (Sursa: DN )

CONTRAFÓRT s. n. 1. masiv de zidărie sau beton care îngroașă din loc în loc un zid lung și înalt pentru a-l consolida. 2. fiecare dintre picioarele înclinate spre exterior ale unui turn de extracție. (< fr. contrefort) (Sursa: MDN )

CONTRAFÓRT s. (ARHIT.) (pop.) pinten. (~ la zidul unei cetăți.) (Sursa: Sinonime )

contrafórt s. n., pl. contrafórturi (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
contrafort (pl. -uri)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular contrafort contrafortul
plural contraforturi contraforturile
genitiv-dativ singular contrafort contrafortului
plural contraforturi contraforturilor
vocativ singular
plural