CONTRÁLTO, s. n. invar. Voce feminină cu registrul cel mai grav și a cărei întindere cuprinde aproximativ două octave. – Din it. contralto. (Sursa: DEX '98 )

CONTRÁLTO n. Voce feminină cu registrul cel mai de jos. /<it. contralto (Sursa: NODEX )

CONTRÁLTO s.n.invar. Voce feminină cu registrul cel mai grav. [< it. contralto]. (Sursa: DN )

CONTRÁLTO s. n. inv. voce feminină cu registrul cel mai grav. (< it. contralto) (Sursa: MDN )

contrálto (voce) s. n. invar. (sil. mf. contr-) (Sursa: Ortografic )

contrálto n. (cuv. it.). Muz. Cea maĭ joasă voce de femeĭe saŭ de copil (între tenor și sopran), numită și alto. (Sursa: Scriban )

CONTRÁLTĂ, contralte, s. f. Femeie care are voce de contralto. – Din it. contralta. (Sursa: DEX '98 )

CONTRÁLTĂ s.f. Femeie cu voce de contralto. [< it. contralta]. (Sursa: DN )

CONTRÁLTĂ s. f. femeie cu voce de contralto. (< it. contralta) (Sursa: MDN )

contráltă (persoană) s. f. (sil. mf. contr-), g.-d. art. contráltei; pl. contrálte (Sursa: Ortografic )