CONTRARIETÁTE s. f. 1. Stare de surprindere neplăcută, provocată de o împotrivire, de o contrazicere. 2. Raport logic între două noțiuni sau judecăți care se exclud reciproc, dar care pot fi înlăturate ambele în favoarea unei a treia noțiuni sau judecăți. [Pr.: -ri-e-] – Din fr. contrariété. (Sursa: DEX '98 )

CONTRARIETÁTE f. 1) Sentiment de nemulțumire provocat de o contrazicere, de o atitudine neașteptată și nedorită. 2) log. Raport între două noțiuni, care se exclud reciproc. [Sil. -ri-e-] /<fr. contrariété (Sursa: NODEX )

CONTRARIETÁTE s.f. Nemulțumire, surprindere neplăcută provocată de o contrazicere. ◊ (Log.) Raport de contrarietate = raport între națiuni sau judecăți care se exclud reciproc, dar care pot fi înlăturate, amândouă în favoarea unei a treia. [Cf. fr. contrariété]. (Sursa: DN )

CONTRARIETÁTE s. f. 1. surprindere neplăcută provocată de o contrazicere. 2. (log.) raport între două noțiuni sau judecăți care se exclud reciproc, dar care pot fi înlăturate amândouă în favoarea unei a treia. (< fr. contrariété) (Sursa: MDN )

contrarietáte s. f. (sil. -ri-e-), g.-d. art. contrarietății (Sursa: Ortografic )

contrarietáte f. (lat. cóntrarietas, -átis). Obstacul [!], pedică [!]: a suferi marĭ contrarietățĭ. Nepotrivire: contrarietate de gusturĭ. Plictiseală, nemulțămire [!]. (Sursa: Scriban )