CONTRÓLER, controlere, s. n. (Inform.) Circuit complex și logica aferentă operării în condiții optime a unui echipament periferic. – Din engl. controller. (Sursa: DEX '98 )

CONTRÓLER, controlere, s. n. (Inform.) Circuit complex și logica aferentă operării în condiții optime a unui echipament periferic. [Scris și: controller] – Din engl. controller. (Sursa: DEX '96 )

CONTROLÉR s.n. Aparat electric care permite o succesiune de modificări ale conexiunilor sau de reglaj. [< germ. Kontroller, cf. engl. controller]. (Sursa: DN )

CONTRÓLER s. n. 1. comutator care realizează o succesiune determinată de modificări ale conexiunilor unor circuite electrice. 2. (inform.) circuit complex și logica aferentă operării în condiții optime a unui echipament periferic. (< germ. Kontroller, engl. controller) (Sursa: MDN )

contróler (comutator electric) s. n., pl. contrólere (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
controler   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular controler controlerul
plural controlere controlerele
genitiv-dativ singular controler controlerului
plural controlere controlerelor
vocativ singular
plural