CONTURBÁ, contúrb, vb. I. Tranz. A deranja, a tulbura. – Din lat. conturbare. (Sursa: DEX '98 )
CONTURBÁ vb. I. tr. A deranja, a tulbura. [< it., lat. conturbare]. (Sursa: DN )
CONTURBÁ vb. tr. a deranja, a tulbura. (< lat. conturbare) (Sursa: MDN )
CONTURBÁ vb. v. deranja, incomoda, încurca, jena, stingheri, stânjeni, supăra, tulbura. (Sursa: Sinonime )
conturbá vb., ind. prez. 1 sg. contúrb, 3 sg. și pl. contúrbă (Sursa: Ortografic )
A CONTURBÁ contúrb tranz. (persoane) A face să fie cuprins de emoții puternice; a tulbura. /<lat. conturbare (Sursa: NODEX )
Declinări/Conjugări
conturba   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) conturba conturbare conturbat conturbând singular plural
conturbă conturbați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) conturb (să) conturb conturbam conturbai conturbasem
a II-a (tu) conturbi (să) conturbi conturbai conturbași conturbaseși
a III-a (el, ea) conturbă (să) conturbe conturba conturbă conturbase
plural I (noi) conturbăm (să) conturbăm conturbam conturbarăm conturbaserăm, conturbasem*
a II-a (voi) conturbați (să) conturbați conturbați conturbarăți conturbaserăți, conturbaseți*
a III-a (ei, ele) conturbă (să) conturbe conturbau conturbară conturbaseră
* Formă nerecomandată