CONVENÍ, convín, vb. IV. Intranz. 1. A corespunde cu dorințele cuiva, a fi pe placul cuiva. 2. A cădea de acord cu cineva; a se învoi, a se înțelege. ♦ Tranz. A accepta, a admite. ♦ A încheia o convenție. – Din fr. convenir, lat. convenire. (Sursa: DEX '98 )

A CONVENÍ convín 1. intranz. 1) A fi conform anumitor dorințe, gusturi sau posibilități. 2) A ajunge la o înțelegere; a cădea de acord; a se înțelege. 2. tranz. A recunoaște ca fiind adevărat sau posibil; a admite. /<fr. convenir, lat. convenire (Sursa: NODEX )

CONVENÍ vb. IV. intr. 1. A corespunde dorințelor cuiva, a-i plăcea. 2. A se înțelege, a se învoi, a cădea la învoială. ◊ tr. A accepta. [P.i. convín, convíu, conj. 3 -vină, -vie. / < fr. convenir, it., lat. convenire]. (Sursa: DN )

CONVENÍ vb. intr. 1. a corespunde dorințelor cuiva, a-i plăcea. 2. a se înțelege, a cădea de acord. ◊ a încheia o convenție. (< fr. convenir, lat. convenire) (Sursa: MDN )

CONVENÍ vb. 1. a-i plăcea, a prefera. (Ți-ar ~ să te muți la noi?) 2. a se înțelege, a se învoi, (pop.) a se ajunge, a se uni, (prin Munt.) a se îndogăți, (Ban.) a se toldui, (înv.) a se lovi, a pristăni, a se târgui, a se tocmi, a veni, (grecism înv.) a se simfonisi. (Au ~ asupra prețului.) 3. v. înțelege. 4. a accepta, a se învoi, (înv.) a pristăni. (A ~ să vină la nuntă.) (Sursa: Sinonime )

convení (-vín, -ít), vb. – 1. A fi pe placul cuiva. – 2. A se învoi, a se înțelege. – 3. A accepta, a admite. – 4. A încheia o convenție. Lat. convenire, fr. convenir (sec. XIX). – Der. convenabil, adj.; conveniență, s. f. din fr. Cf. cuveni. (Sursa: DER )

convení vb. → veni (Sursa: Ortografic )

convín, a -vení v. intr. (lat. con-venire, a se întîlni; fr. convenir, a conveni. V. de- și pre-vin). Mă învoĭesc, consimt: a conveni să te ducĭ, a conveni pentru suma cutare. Admit, mărturisesc: convin că e așa. Sînt convenabil, plac: această casă îmĭ convine. Mă potrivesc: amiciția e ușoară cînd gusturile convin. (Sursa: Scriban )