COOPERÁ, cooperez, vb. I. Intranz. A lucra împreună cu cineva, a colabora, a-și da concursul, a conlucra. – Din fr. coopérer, lat. cooperari. (Sursa: DEX '98 )
COOPERÁ vb. I. intr. A lucra împreună cu cineva, a colabora. [Pron. co-o-. / < fr. coopérer, it. cooperare, lat. cooperari]. (Sursa: DN )
COOPERÁ vb. intr. a colabora, a conlucra. (< fr. coopérer, lat. cooperari) (Sursa: MDN )
COOPERÁ vb. v. colabora. (Sursa: Sinonime )
cooperá vb. (sil. co-o-), ind. prez. 1 sg. cooperéz, 3 sg. și pl. coopereáză (Sursa: Ortografic )
A COOPERÁ ~éz intranz. A opera împreună; a participa la elaborarea unei opere sau la realizarea unei acțiuni comune; a colabora; a conlucra. [Sil. co-o-] /<fr. coopérer, lat. cooperari (Sursa: NODEX )
cooperéz v. intr. (lat. coóperor, -ári. V. operez). Lucrez la un loc cu alțiĭ p. un scop comun, maĭ ales în comerciŭ [!] și industrie. V. colaborez. (Sursa: Scriban )
Declinări/Conjugări
coopera   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) coopera cooperare cooperat cooperând singular plural
cooperează cooperați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) cooperez (să) cooperez cooperam cooperai cooperasem
a II-a (tu) cooperezi (să) cooperezi cooperai cooperași cooperaseși
a III-a (el, ea) cooperează (să) coopereze coopera cooperă cooperase
plural I (noi) cooperăm (să) cooperăm cooperam cooperarăm cooperaserăm, cooperasem*
a II-a (voi) cooperați (să) cooperați cooperați cooperarăți cooperaserăți, cooperaseți*
a III-a (ei, ele) cooperează (să) coopereze cooperau cooperară cooperaseră
* Formă nerecomandată