COORDONÁ, coordonez, vb. I. Tranz. A pune de acord părțile unui tot, a îndruma în sens unitar o serie de activități desfășurate în vederea aceluiași scop. [Pr.: co-or-] – Din fr. coordonner. (Sursa: DEX '98 )
COORDONÁ vb. I. tr. A pune de acord, a aranja părțile unui tot potrivit anumitor relații sau unui anumit scop. [Pron. co-or-, p.i. -nez, var. coordina vb. I. / < fr. coordonner, cf. it. coordinare]. (Sursa: DN )
COORDONÁ vb. tr. a pune de acord părțile unui tot; a îndruma în sens unitar o serie de activități. (< fr. coordonner) (Sursa: MDN )
coordoná vb. (sil. co-or-), ind. prez. 1 sg. coordonéz, 3 sg. și pl. coordoneáză (Sursa: Ortografic )
A COORDONÁ ~éz tranz. 1) (persoane) A pune de acord în vederea obținerii unui ansamblu coerent. 2) (activități, acțiuni) A orienta pentru a obține rezultatul scontat. [Sil. co-or-] /<fr. coordoner (Sursa: NODEX )
coordón și -éz, a -á v. tr. (co- și ordonez; fr. coordonner). Combin, unesc în ordine, așez în ordine. Gram. Unesc pintr´o [!] conjuncțiune coordinativă [!]. (Sursa: Scriban )
Declinări/Conjugări
coordona   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) coordona coordonare coordonat coordonând singular plural
coordonează coordonați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) coordonez (să) coordonez coordonam coordonai coordonasem
a II-a (tu) coordonezi (să) coordonezi coordonai coordonași coordonaseși
a III-a (el, ea) coordonează (să) coordoneze coordona coordonă coordonase
plural I (noi) coordonăm (să) coordonăm coordonam coordonarăm coordonaserăm, coordonasem*
a II-a (voi) coordonați (să) coordonați coordonați coordonarăți coordonaserăți, coordonaseți*
a III-a (ei, ele) coordonează (să) coordoneze coordonau coordonară coordonaseră
* Formă nerecomandată