« Back
COPERTÁ, copertez, vb. I. Tranz. A pune copertele la o carte, la un caiet; a lega. – Din it. copertare. (Sursa: DEX '98 )
A COPERTÁ ~éz tranz. (cărți, caiete, registre etc.) A înzestra cu copertă. /<it. co-pertare (Sursa: NODEX )
COPERTÁ vb. I. tr. A pune copertele la o carte, la un caiet etc. [< it. copertare]. (Sursa: DN )
COPERTÁ vb. tr. a pune copertele la o carte, la un caiet etc. (< it. copertare) (Sursa: MDN )
!copértă s. f., g.-d. art. copérții/copértei; pl. copérți/copérte (Sursa: DOOM 2 )
copertá vb., ind. prez. 1 sg. copertéz, 3 sg. și pl. coperteáză (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
coperta   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) coperta copertare copertat copertând singular plural
copertează copertați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) copertez (să) copertez copertam copertai copertasem
a II-a (tu) copertezi (să) copertezi copertai copertași copertaseși
a III-a (el, ea) copertează (să) coperteze coperta copertă copertase
plural I (noi) copertăm (să) copertăm copertam copertarăm copertaserăm, copertasem*
a II-a (voi) copertați (să) copertați copertați copertarăți copertaserăți, copertaseți*
a III-a (ei, ele) copertează (să) coperteze copertau copertară copertaseră
* Formă nerecomandată

copertă (pl. -te)   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular copertă coperta
plural coperte copertele
genitiv-dativ singular coperte copertei
plural coperte copertelor
vocativ singular copertă, coperto
plural copertelor

copertă (pl. -ți)   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular copertă coperta
plural coperți coperțile
genitiv-dativ singular coperți coperții
plural coperți coperților
vocativ singular copertă, coperto
plural coperților