COPÉRTĂ, coperte, s. f. Învelișul protector al unei cărți, al unei publicații, al unui caiet etc.; scoarță, învelitoare. [Pl. și: coperți] – Din it. coperta. (Sursa: DEX '98 )

COPÉRTĂ s.f. Înveliș de carte, de caiet etc., învelitoare, scoarță. [Pl. -rte, -rți. / < it. coperta]. (Sursa: DN )

COPÉRTĂ s. f. înveliș de carte, de caiet etc., învelitoare, scoarță. (< it. coperta) (Sursa: MDN )

!copértă s. f., g.-d. art. copérții/copértei; pl. copérți/copérte (Sursa: DOOM 2 )

COPÉRTĂ s. învelitoare, scoarță, (înv. și reg.) tartaj, (reg.) tablă. (~ a unei cărți.) (Sursa: Sinonime )

COPÉRTĂ s. v. plic. (Sursa: Sinonime )

copértă (coperți), s. f. – Învelișul protector al unei cărți, învelitoare. – Var. covertă, cuvertă. It. coperta (sec. XIX). Var. termen de marină, din ngr. ϰουβέρτα. (Sursa: DER )

copértă s.f., g.-d. art. copértei; pl. copérte / copérți (Sursa: Ortografic )

copértă f., pl. e (it. coperta și coverta, id. d. coprire, a acoperi). Plic (Rar). Scoarță (învălitoare [!]) de carte. – Pop. cupertă, plic; covertă și cuvertă (ngr. kuvérta), punte (la corabie). (Sursa: Scriban )

COPERTÁ, copertez, vb. I. Tranz. A pune copertele la o carte, la un caiet; a lega. – Din it. copertare. (Sursa: DEX '98 )

A COPERTÁ ~éz tranz. (cărți, caiete, registre etc.) A înzestra cu copertă. /<it. co-pertare (Sursa: NODEX )

COPÉRTĂ ~e f. Înveliș protector de carton sau de hârtie groasă care se pune la o carte sau la un caiet. [G.-D. copertei; Pl. și coperți] /<it. coperta (Sursa: NODEX )

COPERTÁ vb. I. tr. A pune copertele la o carte, la un caiet etc. [< it. copertare]. (Sursa: DN )

COPERTÁ vb. tr. a pune copertele la o carte, la un caiet etc. (< it. copertare) (Sursa: MDN )

copertá vb., ind. prez. 1 sg. copertéz, 3 sg. și pl. coperteáză (Sursa: Ortografic )