CORALIÉR, -Ă, coralieri -e, s. m., adj. 1. S. m. (La pl.) Clasă de animale din încrengătura celenteratelor, care se caracterizează prin schelet calcaros; antozoare; (și la sg.) animal care face parte din această clasă și care trăiește izolat sau în colonii. 2. Adj. De coralieri (1), care are caracterul coralierilor; format din coralieri. [Pr.: -li-er] – Din fr. coralliaires. (Sursa: DEX '98 )

CORALIÉR, -Ă adj. De coral; format din corali; care are aspectul coralului. [Pron. -li-er. / cf. fr. coralliaires, corallien]. (Sursa: DN )

CORALIÉR, -Ă I. adj. referitor la coralieri; format din corali; coralian. II. s. m. pl. antozoare. (< fr. coralliaire/s/) (Sursa: MDN )

CORALIÉR s. v. antozoar. (Sursa: Sinonime )

coraliér s. m., adj. m. (sil. -li-er), pl. coraliéri; f. sg. coraliéră, pl. coraliére (Sursa: Ortografic )

CORALIÉR1 ~i m. v. CORAL III. [Sil. -li-er] /<fr. coralliaires (Sursa: NODEX )

CORALIÉR2 ~ă (~i, ~e) v. CORALIAN. [Sil. -li-er] /<fr. coralliaires (Sursa: NODEX )

CORALIÉRI s.m.pl. Clasă de animale celenterate marine cu schelet calcaros, care trăiesc izolate; (la sg.) animal din această clasă. [Pron. -li-eri, sg. coralier. / < fr. coralliaires]. (Sursa: DN )

RECIF CORALIER INELÁR s. v. atol. (Sursa: Sinonime )

Declinări/Conjugări
coralier   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular coralier coralierul coralie coraliera
plural coralieri coralierii coraliere coralierele
genitiv-dativ singular coralier coralierului coraliere coralierei
plural coralieri coralierilor coraliere coralierelor
vocativ singular coralierule coraliero
plural coralierilor coralierelor