CORECTÁ, corectez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) îndrepta greșelile, defectele etc; a (se) corija. – Din corect. (Sursa: DEX '98 )

CORECTÁ vb. I. tr., refl. A(-și) îndrepta greșelile, defectele etc.; a (se) corija. [< corect + -a]. (Sursa: DN )

CORECTÁ vb. I. tr., refl. a(-și) îndrepta greșelile, defectele etc.; a (se) corija. II. tr. a regulariza curgerea unui curs de apă. (< corect) (Sursa: MDN )

CORECTÁ vb. 1. a (se) corija, a (se) îndrepta, a (se) rectifica. (Își ~ erorile.) 2. a corija, a îmbunătăți, a îndrepta, a rectifica, a retușa, (fig.) a repara. (Și-a ~ dicțiunea.) 3. v. regulariza. (Sursa: Sinonime )

corectá vb., ind. prez. 1 sg. corectéz, 3 sg. și pl. corecteáză (Sursa: Ortografic )

CORÉCT, -Ă, corecți, -te, adj. 1. Care respectă regulile, normele dintr-un domeniu dat; așa cum trebuie. 2. (Despre oameni) Care are o ținută, o purtare, o atitudine ireproșabilă; cinstit, leal. – Din fr. correct, lat. correctus. (Sursa: DEX '98 )

A CORECTÁ ~éz tranz. 1) (greșeli, defecte, note etc.) A modifica în bine; a îndrepta; a corija. 2) A face să se corecteze. /Din corect (Sursa: NODEX )

A SE CORECTÁ mă ~éz intranz. (despre persoane) A deveni mai bun; a reveni la starea normală de comportare; a se îndrepta; a se corija. /Din corect (Sursa: NODEX )

CORÉCT ~tă (~ți, ~te) și adverbial 1) Care corespunde normelor; în conformitate cu normele; conform; exact; fidel. Copie ~tă. Frază ~tă. 2) Care corespunde uzanțelor sociale; în concordanță cu morala; decent. Ținută ~tă. 3) (despre persoane) Care respectă conveniențele sociale; caracterizat prin respect pentru principiile moralei sociale. /<fr. correct, lat. correctus (Sursa: NODEX )

CORÉCT, -Ă adj. 1. Conform normelor, regulilor; fără greșeală. 2. (Despre oameni) Cu o ținută, o atitudine, o purtare ireproșabilă; cinstit. [< fr. correct, cf. lat. correctus]. (Sursa: DN )

CORÉCT, -Ă adj. 1. (și adv.) conform normelor, regulilor; fără greșeală. 2. (despre oameni) cu o ținută, o atitudine, o purtare ireproșabilă; cinstit. (< fr. correct, lat. correctus) (Sursa: MDN )

CORÉCT adj., adv. 1. adj. v. adevărat. 2. adv. v. exact. 3. adj. v. cinstit. 4. adv. v. bine. (Sursa: Sinonime )

Corect ≠ eronat, greșit, incorect, defectuos, corupt, necinstit, neonest, necorect (Sursa: Antonime )

coréct (coréctă), adj. – Care respectă regulile, normele. Fr. correct. – Der. incorect (var. necorect), adj. (incorect); corecta, vb. (a îndrepta), cu var. corija (din fr. corriger) și corige (din germ. korregieren, în Trans.); corectură, s. f. (text tipărit din care s-au înlăturat greșelile), din germ. Korrectur; corector, s. m., din fr.; corijent, adj. (elev sau student care nu a obținut nota de trecere la una sau mai multe materii, fără a fi obligat să repete anul); corecțional, adj., din fr.; incorecțiune, s. f., din fr.; corectiv, s. n., din fr. (Sursa: DER )

coréct adj. m., pl. corécți; f. sg. coréctă, pl. corécte (Sursa: Ortografic )

coréct, -ă adj. (lat. correctus, d. corrigere, a îndrepta. V. drept, corijez). Exact: plan corect. Fig. Conform gustuluĭ saŭ regulelor: stil, scriitor corect. Conform conveniențelor: ținută corectă. Onest, onorabil: om corect. Adv. În mod corect. (Sursa: Scriban )

corectéz v. tr. (d. corect; fr. corriger, it. corréggere. Corijez, îndrept: a corecta greșelile de tipar. (Sursa: Scriban )