COREGÉNT, coregenti, s. m. Persoană care are parte egală la domnie cu monarhul, domnind efectiv pe lângă acesta. – Din fr. corégent. (Sursa: DEX '98 )

COREGÉNT s.n. Persoană care are parte legală la domnie împreună cu monarhul, domnind efectiv pe lângă acesta. [Cf. fr. corégent]. (Sursa: DN )

COREGÉNT s. m. persoană care are parte legală la domnie împreună cu monarhul, domnind efectiv pe lângă acesta. (< fr. corégent) (Sursa: MDN )

coregént s. m., pl. coregénți (Sursa: Ortografic )

coregént, -ă s. (co și regent). Regent împreună cu altu. (Sursa: Scriban )

COREGÉNT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Fiecare dintre două sau mai multe persoane care guvernează provizoriu o monarhie, luate în raport una față de alta. /<fr. corégent (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
coregent   substantiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular coregent coregentul coregentă coregenta
plural coregenți coregenții coregente coregentele
genitiv-dativ singular coregent coregentului coregente coregentei
plural coregenți coregenților coregente coregentelor
vocativ singular
plural