CORIGÉNT, -Ă, corigenți, – te, adj., s. m. și f. (Elev sau student) care, la încheierea anului școlar, nu a obținut notă de trecere la una sau două materii și care urmează să dea toamna, din nou, examen la materia sau materiile respective. [Var.: corijent, -ă adj., s. m. și f.] – Din lat. corrigens, -ntis. (Sursa: DEX '98 )

CORIGÉNT, -Ă adj., s.m. și f. (Elev) care nu a obținut notă de trecere la unele materii, la care urmează să dea un nou examen pentru a putea promova. [Var. corijent, -ă adj., s.m.f. / < lat. corrigens]. (Sursa: DN )

CORIGÉNT, -Ă adj., s. m. f. (elev) care nu a obținut notă de trecere la unele materii. (< lat. corrigens) (Sursa: MDN )

corigént adj. m., s. m., pl. corigénți; f. sg. corigéntă, pl. corigénte (Sursa: Ortografic )

corigént, -ă adj. și s. (lat. córrigens, -éntis). Elev saŭ elevă care trebuĭe să maĭ dea un examin [!] la obĭectele la care a răspuns slab. V. repetent. (Sursa: Scriban )

CORIGÉNT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Elev care, la încheierea anului școlar, nu a obținut nota de trecere la una sau mai multe discipline, urmând să fie reexaminat toamna. /<lat. corrigens, ~ntis (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
corigent   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular corigent corigentul corigentă corigenta
plural corigenți corigenții corigente corigentele
genitiv-dativ singular corigent corigentului corigente corigentei
plural corigenți corigenților corigente corigentelor
vocativ singular
plural