CORINTIÁN, -Ă, corintieni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Corintic. 2. S. m. și f. Locuitor al Corintului. [Pr.: -ti-an] – Din fr. corinthien. (Sursa: DEX '98 )

CORINTIÁN, -Ă adj. Corintic. [Pron. -ti-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. corinthien]. (Sursa: DN )

CORINTIÁN, -Ă adj. corintic. (< fr. corinthien) (Sursa: MDN )

corintián adj. m., s. m. (sil. -ti-an), pl. corintiéni (sil. -ti-eni); f. sg. corintiánă, pl. corintiéne (Sursa: Ortografic )

corintián, -ă adj. și s. Locuitor, lucru din Corint. Ordinu corintian, cel maĭ bogat din ordinele arhitectonice. (Sursa: Scriban )