CORNÉCI, cornece, s. n. (Reg.) Diminutiv al lui corn1 (I 1). – Corn1 + suf. -eci. (Sursa: DEX '98 )
cornéci (obiect) s. n., pl. cornéce (Sursa: Ortografic )
cornécĭ n., pl. e (d. corn). Rar azĭ. Corn de ținut praf de pușcă la vînat. (Sursa: Scriban )
Declinări/Conjugări
corneci (obiect; -ce)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular corneci corneciul
plural cornece cornecele
genitiv-dativ singular corneci corneciului
plural cornece cornecelor
vocativ singular —
plural —