COROBORÁ, coroborez, vb. I. Tranz. A întări, a sprijini, a da putere, a consolida; a confirma. – Din fr. corroborer, lat. corroborare. (Sursa: DEX '98 )
COROBORÁ vb. I. tr. A întări, a consolida; a sprijini. [< fr. corroborer, cf. lat. corroborare < cum – cu, robur – putere]. (Sursa: DN )
COROBORÁ vb. tr. a întări, a confirma, a sprijini. (< fr. corroborer, lat. corroborare) (Sursa: MDN )
COROBORÁ vb. v. adeveri, arăta, atesta, certifica, confirma, demonstra, dovedi, întări, mărturisi, proba, sprijini, stabili, susține. (Sursa: Sinonime )
coroborá vb., ind. prez. 1 sg. coroboréz, 3 sg. și pl. coroboreáză (Sursa: Ortografic )
A COROBORÁ ~éz tranz. (fapte, afirmații, ipoteze etc.) A susține ca fiind autentic; a adeveri; a confirma. /<fr. corroborer, lat. corroborare (Sursa: NODEX )
coroboréz v. tr. (lat. coróboro, -áre, d. robur, putere. V. robust). Fortific, întăresc: laptele coroborează stomahu [!]. Confirm: asta coroborează vorbele mele. (Sursa: Scriban )
Declinări/Conjugări
corobora   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) corobora coroborare coroborat coroborând singular plural
coroborează coroborați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) coroborez (să) coroborez coroboram coroborai coroborasem
a II-a (tu) coroborezi (să) coroborezi coroborai coroborași coroboraseși
a III-a (el, ea) coroborează (să) coroboreze corobora coroboră coroborase
plural I (noi) coroborăm (să) coroborăm coroboram coroborarăm coroboraserăm, coroborasem*
a II-a (voi) coroborați (să) coroborați coroborați coroborarăți coroboraserăți, coroboraseți*
a III-a (ei, ele) coroborează (să) coroboreze coroborau coroborară coroboraseră
* Formă nerecomandată