COROZÍV, -Ă adj. v. corosiv. (Sursa: DN )
corozív adj. m., pl. corozívi; f. corozívă, pl. corozíve (Sursa: DOOM 2 )
corozív, -ă adj. (lat. corrosivus). Care produce coroziunĭ, roaderĭ. Sublimat coroziv, biclorură de mercur. (Sursa: Scriban )
Declinări/Conjugări
coroziv   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular coroziv corozivul corozivă coroziva
plural corozivi corozivii corozive corozivele
genitiv-dativ singular coroziv corozivului corozive corozivei
plural corozivi corozivilor corozive corozivelor
vocativ singular corozivule corozivo
plural corozivilor corozivelor