CORVÁDĂ s. f. v. corvoadă. (Sursa: DEX '98 )

CORVOÁDĂ, corvezi, s. f. 1. Muncă gratuită pe care țăranii erau constrânși s-o presteze în folosul moșierilor sau al statului. ♦ Muncă obligatorie pe care o făceau în trecut soldații, cu rândul, în cazarmă. 2. Fig. Obligație neplăcută, muncă silită. [Var.: corvádă s. f.] – Din lat. corvada sau fr. corvée (refăcut după podv(o)adă). (Sursa: DEX '98 )

CORVÁDĂ ~ézi f. 1) ist. Muncă gratuită pe care o prestau țăranii în folosul moșierilor sau al statului. 2) fig. Obligație grea și neplăcută; sarcină impusă cu forța. [G.-D. corvezii; Var. corvoadă] /<lat. corvada, fr. corvée (Sursa: NODEX )

CORVOÁDĂ s. 1. (IST.) (înv.) jold. (~ prestată de țărani în folosul boierului.) 2. (pop. și fam.) dârvală. (Treaba asta e o ~ pentru mine.) (Sursa: Sinonime )

corvádă (corvézi), s. f. – 1. Muncă gratuită a vasalului. – 2. Obligație, muncă, povară. – 3. Muncă obligatorie, serviciu, la cazarmă. – Var. corvoadă. Fr. corvée, cf. lat. med. corvada. După Iordan, Dift., 220 și Graur, BL, II, 49, diftongarea var. se explică prin analogie cu podvoadă. (Sursa: DER )

corvádă/corvoádă s. f., g.-d. art. corvézii; pl. corvézi (Sursa: Ortografic )

corvádă f., pl. e și ezĭ (fr. corvée, din latina merovingiană corrogata [subînț. opera], adică „muncă pe care țĭ-o fac maĭ mulțĭ pe care ĭ-aĭ rugat”, cum făceaŭ vasaliĭ față de senior. Din corogata s´a făcut coroata, corvada, corvée). Munca soldaților la cazarmă. Fig. Muncă grea în folosu altuĭa. V. beĭlic, clacă, podvadă, culuc. (Sursa: Scriban )

Declinări/Conjugări
corvadă   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular corva corvada
plural corvezi corvezile
genitiv-dativ singular corvezi corvezii
plural corvezi corvezilor
vocativ singular corvadă, corvado
plural corvezilor

corvoadă   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular corvoa corvoada
plural corvezi corvezile
genitiv-dativ singular corvezi corvezii
plural corvezi corvezilor
vocativ singular corvoadă, corvoado
plural corvezilor