COTIGÁR1, cotigare, s. n. Căruță joasă și lungă cu care se transportă poveri. [Var.: cotiugár s. n.] – Contaminare între cotigă și car. (Sursa: DEX '98 )
cotigár (căruță) s. n., pl. cotigáre (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
cotigar (căruță; -e)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cotigar cotigarul
plural cotigare cotigarele
genitiv-dativ singular cotigar cotigarului
plural cotigare cotigarelor
vocativ singular —
plural —