COTIGÁR2, cotigari, s. m. Persoană care are o cotigă sau cară cu cotiga. [Var.: cotiugár s. m.] – Cotigă + suf. -ar. (Sursa: DEX '98 )

COTIGÁR ~i m. Persoană care transportă greutăți cu cotiga. /cotigă + suf. ~ar (Sursa: NODEX )

cotigár (persoană) s. m., pl. cotigári (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
cotigar (persoană; -i)   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cotigar cotigarul
plural cotigari cotigarii
genitiv-dativ singular cotigar cotigarului
plural cotigari cotigarilor
vocativ singular
plural