Dex

COTONOGÍ, cotonogésc, vb. IV. 1. Tranz. (Fam.) A bate zdravăn pe cineva; a-i rupe picioarele. 2. Intranz. (Rar) A se îmbolnăvi de picioare; a șchiopăta. ♦ (Despre animale) A ologi. – Din cotonog. (Sursa: DEX '98 )

A COTONOGÍ ~ésc tranz. (ființe) A face să devină cotonog; a lovi tare peste picioare. /Din cotonog (Sursa: NODEX )

COTONOGÍ vb. v. ologi. (Sursa: Sinonime )

COTONOGÍ vb. v. snopi, stâlci. (Sursa: Sinonime )

cotonogí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cotonogésc, imperf. 3 sg. cotonogeá, conj. prez. 3 sg. și pl. cotonogeáscă (Sursa: Ortografic )

cotonogésc v. tr. (d. cotonog). Fac cotonog. Lovesc prea tare peste mînĭ orĭ picĭoare: auleŭ, m´aĭ cotonogit! (Sursa: Scriban )

Declinări/Conjugări

cotonog adjectiv		masculin		feminin
cotonog adjectiv		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	cotonog	cotonogul	cotonoagă	cotonoaga
nominativ-acuzativ	plural	cotonogi	cotonogii	cotonoage	cotonoagele
genitiv-dativ	singular	cotonog	cotonogului	cotonoage	cotonoagei
genitiv-dativ	plural	cotonogi	cotonogilor	cotonoage	cotonoagelor
vocativ	singular	—		—
vocativ	plural	—		—

cotonogi verb tranzitiv		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) cotonogi	cotonogire	cotonogit	cotonogind	singular	plural
		(a) cotonogi	cotonogire	cotonogit	cotonogind	cotonogește	cotonogiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	cotonogesc	(să) cotonogesc	cotonogeam	cotonogii	cotonogisem
	a II-a (tu)	cotonogești	(să) cotonogești	cotonogeai	cotonogiși	cotonogiseși
	a III-a (el, ea)	cotonogește	(să) cotonogească	cotonogea	cotonogi	cotonogise
plural	I (noi)	cotonogim	(să) cotonogim	cotonogeam	cotonogirăm	cotonogiserăm, cotonogisem*
	a II-a (voi)	cotonogiți	(să) cotonogiți	cotonogeați	cotonogirăți	cotonogiserăți, cotonogiseți*
	a III-a (ei, ele)	cotonogesc	(să) cotonogească	cotonogeau	cotonogiră	cotonogiseră

* Formă nerecomandată