COTONOGÍ, cotonogésc, vb. IV. 1. Tranz. (Fam.) A bate zdravăn pe cineva; a-i rupe picioarele. 2. Intranz. (Rar) A se îmbolnăvi de picioare; a șchiopăta. ♦ (Despre animale) A ologi. – Din cotonog. (Sursa: DEX '98 )

COTONOGÍ vb. v. ologi. (Sursa: Sinonime )

COTONOGÍ vb. v. snopi, stâlci. (Sursa: Sinonime )

cotonogí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cotonogésc, imperf. 3 sg. cotonogeá, conj. prez. 3 sg. și pl. cotonogeáscă (Sursa: Ortografic )

COTONÓG, -OÁGĂ, cotonogi, -oage, adj. (Adesea substantivat) Bolnav de picioare, șchiop; p. ext. lipsit de o mână sau de un picior. – Din ucr. kuternoha. (Sursa: DEX '98 )

A COTONOGÍ ~ésc tranz. (ființe) A face să devină cotonog; a lovi tare peste picioare. /Din cotonog (Sursa: NODEX )

COTONÓG ~oágă (~ógi, ~oáge) și substantival (despre ființe) Care este infirm de un picior; care merge șchiopătând; șchiop; șontorog. /<ucr. kuternoha (Sursa: NODEX )

COTONÓG adj. v. șchiop. (Sursa: Sinonime )

cotonoágă, cotonoáge, s.f. (reg.) unealtă agricolă de forma unui băț mai gros, ascuțit la un capăt care este îmbrăcat în fier; cu el se fac găurile în pământ pentru sădirea firelor de răsad sau pentru aracii de la vie; chitonog, chitonag. (Sursa: DAR )

cotonoáge s.f. pl. (reg.) picioroange. (Sursa: DAR )

cotonóg (cotonoágă), adj. – 1. Șchiop. – 2. Invalid. Pol. kuternoga „șchiop”, rut. kutornogyi „paralitic” (Cihac, II, 77; Löwe 81; DAR). – Der. cotonoagă (var. chitonog, chitonag), s. f. (țăruș); cotonogi, vb. (a rămîne șchiop; a contracta o boală de picioare; a da lovituri la picioare; a bate, a lovi); cotonogeală, s. f. (bătaie, pedepsire; boală a oilor, ale căror copite se crapă ca urmare a umezelii). (Sursa: DER )

cotonoágă s. f., pl. cotonoáge (Sursa: Ortografic )

cotonóg adj. m., pl. cotonógi; f. sg. cotonoágă, pl. cotonoáge (Sursa: Ortografic )

cotonóg, -oágă adj. (rudă cu pol. kuternoga, șchĭop, olog. d. noga, picĭor. Cp. și cu vsl. konsŭ, kusŭ, cu coada retezată, konsŭ, bucată. V. chitonog, cotorog, cĭontonog, șofîrnog, nojiță, potnojă, conț, cîș). Cĭung orĭ olog (indiferent). N. pl. Sud. Chitonoage, picĭoroange. Iron. Cotoroage, cĭoante (picĭoare). (Sursa: Scriban )

cotonogésc v. tr. (d. cotonog). Fac cotonog. Lovesc prea tare peste mînĭ orĭ picĭoare: auleŭ, m´aĭ cotonogit! (Sursa: Scriban )