COZORÓC, cozoroace, s. n. Partea dinainte a chipiului sau șepcii, în formă de semicerc, care umbrește și protejează fața. (Pl. și: cozorocuri] – Din rus. kozyriok. (Sursa: DEX '98 )

COZORÓC s. vizieră, (reg. și glumeț) streașină, (prin Ban.) șild, (Transilv. și Maram.) șimledăr, (Transilv. și Bucov.) șirm. (~ al șepcii, al chipiului.) (Sursa: Sinonime )

cozoróc (-curi), s. n. – Partea de dinainte a chipiului sau șepcii. Rus. kozyrek (Miklosich, Slaw. Elem., 25; Cihac, II, 79). (Sursa: DER )

cozoróc s. n., pl. cozoroáce (Sursa: Ortografic )

cozoróc n., pl. oace (rus. kozvrĭók, scris -rëk, id., d. kózzyrĭ, căpută [!]). Streșina chipiuluĭ, șăpciĭ orĭ coĭfuluĭ, partea care face umbră ochilor (fr. visière). (Sursa: Scriban )

COZORÓC ~oáce n. Partea anterioară a unui chipiu sau a unei șepci, care umbrește ochii și fața. ◊ A ține mâna ~ a face mâna streașină la ochi. /<rus. kuzyriok (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
cozoroc (pl. -oace)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cozoroc cozorocul
plural cozoroace cozoroacele
genitiv-dativ singular cozoroc cozorocului
plural cozoroace cozoroacelor
vocativ singular cozorocule
plural cozoroacelor

cozoroc (pl. -uri)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cozoroc cozorocul
plural cozorocuri cozorocurile
genitiv-dativ singular cozoroc cozorocului
plural cozorocuri cozorocurilor
vocativ singular
plural