CRÁTIMĂ, cratime, s. f. Semn grafic (-) folosit pentru a lega două sau mai multe cuvinte care se pronunță împreună, pentru a despărți cuvintele în silabe etc.; liniuță de unire. – Din ngr. krátima. (Sursa: DEX '98 )

CRÁTIMĂ ~e f. Semn grafic folosit pentru a marca pronunțarea împreună a două cuvinte sau împărțirea cuvintelor în silabe; liniuță de unire. [G.-D. cratimei] /<ngr. kratima (Sursa: NODEX )

CRÁTIMĂ s. f. semn grafic (-) servind pentru a lega două cuvinte ce se pronunță împreună, pentru a despărți un cuvânt în silabe etc.; liniuță de unire. (< ngr. kratima) (Sursa: MDN )

CRÁTIMĂ s. v. liniuță de unire. (Sursa: Sinonime )

crátimă (crátime), s. f. – Liniuță de unire. Ngr. ϰράτημα „acțiunea de a ține” (Cihac, II, 652). (Sursa: DER )

crátimă s. f., g.-d. art. crátimei; pl. crátime (Sursa: Ortografic )

crátimă f., pl. e (ngr. krátima, legătură, d. krátos, putere. V. demo-crat). Trăsătură de unire, linioară (în tipografie). (Sursa: Scriban )

Declinări/Conjugări
cratimă   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cratimă cratima
plural cratime cratimele
genitiv-dativ singular cratime cratimei
plural cratime cratimelor
vocativ singular cratimă, cratimo
plural cratimelor