CRAVÁTĂ, cravate, s. f. Accesoriu al îmbrăcămintei (bărbătești), constând dintr-o fâșie îngustă de stofă, de mătase etc. care se înnoadă la gât și ale cărei capete sunt de obicei lăsate să atârne pe piept. ◊ (Ieșit din uz) Cravată roșie (sau de pionier) = bucată de țesătură de culoare roșie, de formă triunghiulară pe care o purtau la gât pionierii. – Din fr. cravate. (Sursa: DEX '98 )

CRAVÁTĂ ~e f. Accesoriu de îmbrăcăminte confecționat dintr-o bucată de țesătură mai lată la un capăt și mai îngustă la celălalt, care se înnoadă la gât. /<fr. cravate (Sursa: NODEX )

CRAVÁTĂ s.f. Bucată de mătase, de stofă etc. care se poartă înnodată la gât, mai ales de către bărbați. ◊ (În trecut) Cravată roșie (de pionier) = basma roșie, triunghiulară, purtată la gât de pionieri. [Pl. -te. / < fr. cravate, cf. it. cravatta]. (Sursa: DN )

CRAVÁTĂ s. f. 1. bucată de mătase, de stofă etc. care se poartă înnodată la gât, mai ales de către bărbați. 2. (mar.) parâmă suplimentară cu care se reține ancora. (< fr. cravate) (Sursa: MDN )

CRAVÁTĂ s. (înv.) legătoare, legătură, (arg.) șlengher. (Purta la gât o ~.) (Sursa: Sinonime )

cravátă (craváte), s. f. – Accesoriu de îmbrăcăminte bărbătească, legătură la gît. – Mr. cravată. Fr. cravate, it. cravatta; în mr., din it. prin intermediul ngr. ϰραβάτα. (Sursa: DER )

cravátă s. f., pl. craváte (Sursa: Ortografic )

cravátă f., pl. e (fr. cravate, d. Croat care în limba luĭ se numește Hrvat. Supt [!] vechea monarhie franceză eraŭ niște regimente de cavalerie ușoară compuse maĭ mult din Croațĭ, care purtaŭ un fel de cravată). Bucată de stofă care se leagă ca ornament în prejuru gîtuluĭ. V. baĭder. (Sursa: Scriban )