|
creanțiéră s. f. (sil. cre-an-ți-e-), g.-d. art. creanțiérei; pl. creanțiére (Sursa: Ortografic )
| creanțier substantiv | masculin | feminin | | nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | creanțier | creanțierul | creanțieră | creanțiera | | plural | creanțieri | creanțierii | creanțiere | creanțierele | | genitiv-dativ | singular | creanțier | creanțierului | creanțiere | creanțierei | | plural | creanțieri | creanțierilor | creanțiere | creanțierelor | | vocativ | singular | creanțierule | creanțiero | | plural | creanțierilor | creanțierelor | | creanțieră substantiv feminin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | creanțieră | creanțiera | | plural | creanțiere | creanțierele | | genitiv-dativ | singular | creanțiere | creanțierei | | plural | creanțiere | creanțierelor | | vocativ | singular | creanțieră, creanțiero | | plural | creanțierelor |
|