creanțiéră s. f. (sil. cre-an-ți-e-), g.-d. art. creanțiérei; pl. creanțiére (Sursa: Ortografic )

CREANȚIÉR1, creanțiere, s. n. Registru în care se ține evidența creanțelor. [Pr.: cre-an-ți-er] – Creanță + suf. -ier. (Sursa: DEX '98 )

CREANȚIÉR2, -Ă, creanțieri, -e, s. m. și f. (Rar) Creditor. [Pr.: cre-an-ți-er]. – Din fr. créancier. (Sursa: DEX '98 )

CREANȚIÉR ~i m. Persoană care are de primit bani de la un datornic. [Sil. -ți-er] /creanță + suf. ~ier (Sursa: NODEX )

CREANȚIÉR s.n. Registru în care se înscriu creanțele. [Pron. -ți-er. / < fr. créancier]. (Sursa: DN )

CREANȚIÉR s. n. registru în care se înscriu creanțele. (< fr. créancier) (Sursa: MDN )

creanțiér (persoană) s. m. (sil. cre-an-ți-er), pl. creanțiéri (Sursa: Ortografic )

creanțiér (registru) s. n. (sil. cre-an-ți-er), pl. creanțiére (Sursa: Ortografic )