creanțiéră s. f. (sil. cre-an-ți-e-), g.-d. art. creanțiérei; pl. creanțiére (Sursa: Ortografic )
creanțier substantiv | masculin | feminin | nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | nominativ-acuzativ | singular | creanțier | creanțierul | creanțieră | creanțiera | plural | creanțieri | creanțierii | creanțiere | creanțierele | genitiv-dativ | singular | creanțier | creanțierului | creanțiere | creanțierei | plural | creanțieri | creanțierilor | creanțiere | creanțierelor | vocativ | singular | creanțierule | creanțiero | plural | creanțierilor | creanțierelor | creanțieră substantiv feminin | nearticulat | articulat | nominativ-acuzativ | singular | creanțieră | creanțiera | plural | creanțiere | creanțierele | genitiv-dativ | singular | creanțiere | creanțierei | plural | creanțiere | creanțierelor | vocativ | singular | creanțieră, creanțiero | plural | creanțierelor |
|