CREATÓR, -OÁRE, creatori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care creează, care fundează ceva. 2. S. m. (În concepțiile religioase) Dumnezeu. [Pr.: -cre-a-] – Din fr. créateur, lat. creator. (Sursa: DEX '98 )

CREATÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Cel) care creează, întemeietor, fondator. [Cf. lat. creator, fr. créateur]. (Sursa: DN )

CREATÓR, -OÁRE I. adj., s. m. f. (cel) care creează, care fundează ceva. II. s. m. (în concepțiile religioase) Dumnezeu, ziditorul (lumii). (< fr. créateur, lat. creator) (Sursa: MDN )

CREATÓR adj., s. 1. adj. v. inventiv. 2. s. făuritor, înfăptuitor, născocitor, plăsmuitor, realizator, (înv.) săvârșitor, scornitor, (fig.) făurar. (~ al unui nou procedeu pentru ...) 3. s. v. întemeietor. 4. s. v. realizator. 5. s. (art.) v. Dumnezeu. (Sursa: Sinonime )

Creator ≠ distrugător, nimicitor (Sursa: Antonime )

creatór adj. m., s. m. (sil. cre-a-), pl. creatóri; f. sg. și pl. creatoáre (Sursa: Ortografic )

creatór, -oáre (ea 2 silabe) adj. și s. (lat. creátor, -óris). Care creĭază (face din nimic): Dumnezeŭ e creatoru lumiĭ. Inventator, primu ajutor: Omer e creatoru epopeiĭ, genĭŭ creator, industrie creatoare. (Sursa: Scriban )

CREATÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care creează; care plăsmuiește ceva. Muncă ~oare. Spirit ~. [Sil. cre-a-] /<fr. créateur, lat. creator (Sursa: NODEX )

CREATÓR2 ~i m. (în religia creștină) Ființă înzestrată cu puteri supranaturale care a creat lumea; Dumnezeu; demiurg; divinitate. [Sil. cre-a-] /<fr. créateur, lat. creator (Sursa: NODEX )