CREDITÁ, creditéz, vb. I. Tranz. 1. A acorda sau a deschide cuiva un credit (1); a împrumuta pe cineva cu o sumă de bani; a vinde cuiva pe credit. 2. A face o înregistrare în creditul unui cont. – Din fr. créditer. (Sursa: DEX '98 )

CREDITÁ vb. I. tr. A acorda, a deschide (cuiva) un credit. [< fr. créditer]. (Sursa: DN )

CREDITÁ vb. tr. 1. a acorda (cuiva) un credit (1); a vinde cuiva pe credit. ◊ (fig.) a arăta cuiva considerație, stimă. 2. (cont.) a înregistra creditul unui cont. (< fr. créditer) (Sursa: MDN )

CREDITÁ vb. (FIN.) a împrumuta. (A ~ pe cineva cu suma de ...) (Sursa: Sinonime )

creditá vb., ind. prez. 1 sg. creditéz, 3 sg. și pl. crediteáză (Sursa: Ortografic )

A CREDITÁ ~éz tranz. 1) (sume de bani, bunuri materiale) A da pe credit; a acorda prin credit. 2) (sume de bani) A da pentru un timp (cu condiția restituirii); a împrumuta. 3) (mărfuri) A vinde pe credit. 4) (sume de bani, materiale) A înscrie în creditul unui cont. /<fr. créditer (Sursa: NODEX )

creditéz v. tr. (d. credit; fr. créditer). Com. Acord credit cuĭva, îĭ daŭ pe datorie. (Sursa: Scriban )