CREUZÉT, creuzete, s. n. Vas fabricat dintr-un material rezistent la căldură, folosit pentru reacții chimice la temperaturi înalte. ♦ Recipient în formă de oală, făcut dintr-un material refractar, în care se adună produsele de topire obținute în procesul metalurgic. [Pr.: cre-u-] – Din fr. creuset. (Sursa: DEX '98 )

CREUZÉT s.n. Vas rezistent la căldură, folosit pentru reacții chimice la temperaturi înalte. ♦ (Metal.) Recipient dintr-un material refractar, care servește la topirea metalelor sau pentru anumite tratamente termice. [Pron. cre-u-. / < fr. creuset]. (Sursa: DN )

CREUZÉT s. n. 1. vas rezistent la căldură, pentru reacții chimice la temperaturi înalte. 2. recipient dintr-un material refractar în industrie la topirea și elaborarea metalelor, aliajelor, sticlei etc. 3. partea de jos a unui furnal, unde se colectează, în procesul metalurgic, produsele de topire. 4. (fig.) loc unde se amestecă diverse influențe, lucruri etc. (< fr. creuset) (Sursa: MDN )

creuzét s. n. (sil. cre-u-), pl. creuzéte (Sursa: Ortografic )

creuzét n., pl. e (fr. creuset). Chim. Oală de lut, de fer [!], saŭ de platină de topit orĭ de calcinat unele substanțe. (Sursa: Scriban )

CREUZÉT ~e n. tehn. 1) Bazin din partea de jos a cuptoarelor metalurgice în care se adună materialul topit. 2) Recipient făcut din material refractar, folosit în industrie pentru topirea metalelor, aliajelor sau a sticlei la temperaturi înalte. 3) Vas făcut dintr-un metal rezistent la căldură, folosit pentru reacții chimice. [Sil. cre-u-] /<fr. creuset (Sursa: NODEX )