|
crevéte s. m., pl. crevéți (Sursa: DOOM 2 )
| crevetă substantiv feminin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | crevetă | creveta | | plural | crevete | crevetele | | genitiv-dativ | singular | crevete | crevetei | | plural | crevete | crevetelor | | vocativ | singular | crevetă, creveto | | plural | crevetelor | | crevete substantiv masculin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | crevete | crevetele | | plural | creveți | creveții | | genitiv-dativ | singular | crevete | crevetelui | | plural | creveți | creveților | | vocativ | singular | crevete | | plural | creveților |
|