crevéte s. m., pl. crevéți (Sursa: DOOM 2 )
crevetă substantiv feminin | nearticulat | articulat | nominativ-acuzativ | singular | crevetă | creveta | plural | crevete | crevetele | genitiv-dativ | singular | crevete | crevetei | plural | crevete | crevetelor | vocativ | singular | crevetă, creveto | plural | crevetelor | crevete substantiv masculin | nearticulat | articulat | nominativ-acuzativ | singular | crevete | crevetele | plural | creveți | creveții | genitiv-dativ | singular | crevete | crevetelui | plural | creveți | creveților | vocativ | singular | crevete | plural | creveților |
|