crevéte s. m., pl. crevéți (Sursa: DOOM 2 )

CREVÉTĂ, crevete, s. f. Nume dat mai multor crustacee marine comestibile; caridă. – Din fr. crevette. (Sursa: DEX '98 )

CREVÉTĂ ~e f. Crustaceu marin, asemănător cu racul, dar de dimensiuni mai mici, cu carnea gustoasă. /<fr. crevette (Sursa: NODEX )

CREVÉTĂ s.f. Mic rac marin comestibil. [< fr. crevette]. (Sursa: DN )

CREVÉTĂ s. f. mic crustaceu marin, comestibil, bun înotător. (< fr. crevette) (Sursa: MDN )

CREVÉTĂ s. (ZOOL.) caridă. (~ele sunt numele generic al unor decapode marine.) (Sursa: Sinonime )

crevétă s. f., pl. crevéte (Sursa: Ortografic )

crevétă f., pl. e (fr. crevette, var. din chevrette, căpriță). Un fel de rac mic cît un gîndac. (Sursa: Scriban )

CREVETĂ, crevete, s.f. Rac de mare cu coadă lungă (macrură înotătoare), fără clești, aparținând mai multor specii și genuri (crangonide, penaeide, palaemonide); sunt foarte variate în ceea ce privește coloritul, de la cele incolore, transparente sau gri, la cele frumos colorate în roz, dar și ca mărime, unele mici de 4-5 cm, altele de până la 16 cm, iar cele uriase de 25-30 cm; se comercializează pe plan mondial sub denumirile: fr. crevette, bouquet; engl. shrimp, prawn, king-prawn; it. gamberetto, gamberone, mazzancolla, pannocchia, cicala di mare; germ. Garnele, Krevette, Granat, dar și Nordseekrabbe (crab din Marea Nordului), în funcție de proveniență și aspect (ca termen comercial, și masc. crevete, creveți). (Sursa: DGE )

Declinări/Conjugări
crevetă   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular creve creveta
plural crevete crevetele
genitiv-dativ singular crevete crevetei
plural crevete crevetelor
vocativ singular crevetă, creveto
plural crevetelor

crevete   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular crevete crevetele
plural creveți creveții
genitiv-dativ singular crevete crevetelui
plural creveți creveților
vocativ singular crevete
plural creveților