CRIMINÁL1, criminaluri, s. n. (Înv.) Judecătorie, tribunal care judecă crimele; p. ext. pușcărie, închisoare. – Din germ. Kriminal[gericht]. (Sursa: DEX '98 )

criminál (tribunal, închisoare) s. n., pl. crimináluri (Sursa: Ortografic )

1) criminál n., pl. urĭ și e (germ. kriminal-gefängniss, închisoare de criminalĭ). Gros, penitenciar. – Vulg. cremenar (infl. de cremene). (Sursa: Scriban )

Declinări/Conjugări
criminal (tribunal, închisoare)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular criminal criminalul
plural criminaluri criminalurile
genitiv-dativ singular criminal criminalului
plural criminaluri criminalurilor
vocativ singular
plural