CROMÁTIC, -Ă, cromatici, -ce, adj., s. f. I. Adj. 1. Care se referă la culori sau la colorit. ◊ (Fiz.) Aberație cromatică = defect al imaginilor obținute prin lentile, constând în formarea de irizații pe marginea imaginilor. 2. (Muz.; în sintagmele) Gamă cromatică = gamă formată dintr-o serie succesivă de semitonuri. Interval cromatic = interval alcătuit din două sunete cu aceeași denumire (unul dintre ele fiind alterat). II. S. f. 1. Arta preparării și folosirii culorilor. 2. Ansamblu de culori într-o pictură, într-un mozaic etc.; colorit. – Din fr. chromatique. (Sursa: DEX '98 )

CROMÁTIC, -Ă adj. 1. Referitor la culori, la colorit. ◊ Aberație cromatică = defect al imaginilor produse de lentile, constând în formarea de irizații pe marginea imaginilor. 2. (Muz.; despre tonuri) Care se succedă în semitonuri consecutive. ◊ Semiton cromatic = semiton format din două trepte cu aceeași denumire; gamă cromatică = gama compusă din semitonuri cromatice. [< it. cromatico, fr. chromatique]. (Sursa: DN )

CROMÁTIC, -Ă I. adj. 1. referitor la culori, la colorit. 2. (muz.) gamă ~ă = gamă formată dintr-o serie de semitonuri; interval ~ = interval din două sunete cu aceeași denumire (unul dintre ele fiind alterat). II. s. f. 1. arta preparării și întrebuințării culorilor. 2. ansamblul culorilor unei picturi, ale unui mozaic etc.; colorit. (< fr. chromatique) (Sursa: MDN )

Cromatic ≠ acromatic (Sursa: Antonime )

cromátic adj. m., pl. cromátici; f. sg. cromátică, pl. cromátice (Sursa: Ortografic )

cromátic, -ă adj. (vgr. hromatikós, d. hróma, coloare [!]). Fiz. Relativ la colorĭ și nuanțele lor. Muz. Gamă cromatică, compusă din semitonuri. V. diatonic). S. f., pl. ĭ saŭ e. Știința colorilor. (Sursa: Scriban )

CROMÁTIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de culori; propriu culorilor. ◊ Aberație ~că defect produs de lentile, care formează irizații pe marginea imaginilor. 2) muz. Care se compune din semitonuri consecutive. ◊ Gamă ~că gamă formată dintr-o serie succesivă de semitonuri. /<fr. chromatique (Sursa: NODEX )