croncăní (a croncăni) vb., ind. prez. 3 sg. cróncăne / croncănéște, imperf. 3 sg. croncăneá; conj. prez. 3 să cróncăne / să croncăneáscă (Sursa: DOOM 2 )
Declinări/Conjugări
croncăni (1 croncăn)   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) croncăni croncănire croncănit croncănind singular plural
croncăne croncăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) croncăn (să) croncăn croncăneam croncănii croncănisem
a II-a (tu) croncăni (să) croncăni croncăneai croncăniși croncăniseși
a III-a (el, ea) croncăne (să) croncăne croncănea croncăni croncănise
plural I (noi) croncănim (să) croncănim croncăneam croncănirăm croncăniserăm, croncănisem*
a II-a (voi) croncăniți (să) croncăniți croncăneați croncănirăți croncăniserăți, croncăniseți*
a III-a (ei, ele) croncăne (să) croncăne croncăneau croncăniră croncăniseră
* Formă nerecomandată