CRUCÍȘ, -Ă, cruciși, -e, adj., adv. I. Adj. 1. (Despre ochi, p. ext. despre oameni) Sașiu; fig. dușmănos. 2. Care se întretaie, se încrucișează. ◊ Loc. adv. În cruciș = în cruce. II. Adv. 1. Întretăindu-se în formă de cruce (I 1). 2. În directie piezișă; oblic. ◊ Expr. Și (în) cruciș, și (în) curmeziș = în lung și în lat, în toate părțile. A se pune (în) cruciș și (în) curmeziș = a încerca prin toate mijloacele să se opună, să zădărnicească o acțiune. – Cruce + suf. -iș. (Sursa: DEX '98 )

CRUCÍȘ adj., adv. 1. adj. v. sașiu. 2. adv. v. sașiu. 3. adj., adv. v. pieziș. 4. adv. cruce. (S-au așezat ~ în calea lor.) (Sursa: Sinonime )

crucíș adj. m., pl. crucíși; f. sg. crucíșă, pl. crucíșe (Sursa: Ortografic )

crucíș adv. (Sursa: Ortografic )

crucíș adv. În formă de cruce: a așeza doŭă lemne cruciș. Mă uĭt cruciș, îs șpanchĭ (încrucișat). (Sursa: Scriban )

CRUCÍȘ1 adv. 1) În cruce; întretăindu-se în formă de cruce. ◊ (Și) în ~ și în curmeziș în toate direcțiile. 2) Cu dușmănie. /cruce + suf. ~iș (Sursa: NODEX )

CRUCÍȘ2 ~ă (~i, ~e) 1) (despre persoane) Care se uită încrucișat; sașiu; ceacâr. 2) (despre ochi) Care este orientat în cruce; sașiu; ceacâr; zbanghiu; ponciș; încrucișat. 3) Care se încrucișează. Drumuri ~e. /cruce + suf. ~iș (Sursa: NODEX )