CRUSTACÉE s.n.pl. Clasă de artropode acvatice, cu corpul acoperit cu o crustă chitinoasă impregnată cu calcar; (la sg.) animal din această clasă. [Sg. crustaceu. / < fr. crustacés, cf. lat. crusta – crustă]. (Sursa: DN )

CRUSTACÉU, crustacee, s. n. (La pl.) Clasă de animale artropode, în general acvatice, cu corpul alcătuit din segmente acoperite cu o carapace chitinoasă; (și la sg.) animal care face parte din această clasă. ◊ (Adjectival) Animale crustacee. [Pl. și: (m.) crustacei] – Din fr. crustacé. (Sursa: DEX '98 )

CRUSTACÉU ~e n. 1) la pl. Clasă de animale nevertebrate cu corpul acoperit cu o crustă chitinoasă (reprezentanți: racul, crabul, langusta). 2) Animal din această clasă. [Sil. -ta-ceu] /<fr. crustacé (Sursa: NODEX )

CRUSTACÉU, -ÉE I. adj. care formează o crustă. II. s.n. pl. clasă de artropode acvatice, cu respirație branhială și corpul acoperit cu o crustă chitinoasă impregnată cu calcar. (< fr. crustacé/s/) (Sursa: MDN )

crustacéu s. n., adj. n., pl. crustacée (Sursa: Ortografic )

crustacéŭ, -ée adj., pl. eĭ, ee (d. crustă cu sufixu latin -aceŭ ca'n galinaceŭ). Zool. Cu crustă, ca raciĭ. S. n. pl. Animale cu crustă. (Sursa: Scriban )

Declinări/Conjugări
crustacee   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural crustacee crustaceele
genitiv-dativ singular
plural crustacee crustaceelor
vocativ singular
plural crustaceelor

crustaceu (pl. -ee)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular crustaceu crustaceul
plural crustacee crustaceele
genitiv-dativ singular crustaceu crustaceului
plural crustacee crustaceelor
vocativ singular crustaceule
plural crustaceelor