CUCURBITACÉE, cucurbitacee, s. f. (La pl.) Familie de plante erbacee dicotiledonate, cu tulpini târâtoare sau agățătoare, cu frunze mari, cu fructul cărnos având coaja tare; (și la sg.) plantă care face parte din această familie. ◊ (Adjectival) Plantă cucurbitacee. – Din fr. cucurbitacée. (Sursa: DEX '98 )

CUCURBITACÉE s.f.pl. Familie de plante erbacee dicotiledonate cu fructul cărnos și coaja tare, având ca tip dovleacul, pepenele etc.; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. cucurbitacées, cf. lat. cucurbita – dovleac]. (Sursa: DN )

CUCURBITACÉE s. f. pl. familie de plante dicotiledonate erbacee, cu fructul cărnos și coaja tare: dovleacul, pepenele etc. (< fr. cucurbitacées) (Sursa: MDN )

cucurbitacée s. f. pl. (Sursa: Ortografic )

CUCURBITACÉE ~ f. 1) la pl. Familie de plante dicotiledonate, târâtoare sau agăță-toare, cu frunze mari și fructul cărnos, cu coaja tare (reprezentanți: dovleacul, pepenele etc.). 2) Plantă din această familie. /<fr. cucurbitacée (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
cucurbitacee   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cucurbitacee cucurbitaceea
plural cucurbitacee cucurbitaceele
genitiv-dativ singular cucurbitacee cucurbitaceei
plural cucurbitacee cucurbitaceelor
vocativ singular cucurbitacee, cucurbitaceeo
plural cucurbitaceelor