CULTIVATÓR, -OÁRE, cultivatori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană care se ocupă cu cultivarea pământului, care seamănă și îngrijește plante de cultură. 2. S. n. Mașină agricolă care servește la mărunțirea și afânarea pământului, la distrugerea buruienilor din culturile de plante prășitoare etc. – Din fr. cultivateur. (Sursa: DEX '98 )

CULTIVATÓR1 ~i m. Persoană care cultivă pământul, plante agricole. /<fr. cultivateur (Sursa: NODEX )

CULTIVATÓR2 ~oáre n. Mașină agricolă folosită pentru distrugerea buruienilor, precum și pentru afânarea și nivelarea solului. /<fr. cultivateur (Sursa: NODEX )

CULTIVATÓR s.n. Mașină agricolă pentru fărâmițarea și afânarea pământului arat. // s.m. și f. Persoană care se ocupă cu cultura pământului, a plantelor etc. [Cf. fr. cultivateur]. (Sursa: DN )

CULTIVATÓR, -OÁRE I. s. m. f. cel care se ocupă cu cultura pământului, a plantelor etc. II. s. n. mașină agricolă pentru afânarea solului, la prășitul culturilor agricole etc. (< fr. cultivateur) (Sursa: MDN )

CULTIVATÓR s. (AGRIC.) (rar) extirpator, scormo-nitor. (Sursa: Sinonime )

cultivatoáre s. f., g.-d. art. cultivatoárei; pl. cultivatoáre (Sursa: Ortografic )

cultivatór (persoană) s. m., pl. cultivatóri (Sursa: Ortografic )

cultivatór (mașină agricolă) s. n., pl. cultivatoáre (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
cultivator   substantiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cultivator cultivatorul cultivatoare cultivatoarea
plural cultivatori cultivatorii cultivatoare cultivatoarele
genitiv-dativ singular cultivator cultivatorului cultivatoare cultivatoarei
plural cultivatori cultivatorilor cultivatoare cultivatoarelor
vocativ singular
plural